Când am început web design-ul… Se făcea că eram în Kosovo, la Priștina, cu câteva săptămâni înaintea începerii bombardamentelor NATO din fosta Iugoslavie. Și fiind ceva mai tânăr atunci, era prin august 1998, neavând experiență în internet, i-am văzut pe ziariștii de la Reuters cum lucrau.
Preambul. Cum lucrau alții
Corespondenții agențiilor de presă occidentale scriau textele pe un fel de notebook-uri. (Urma să am și eu una dar ceva mai târziu, peste vreun an.) Înmagazinau doar texte, dacă țin minte bine puteau să încapă cam 10 pagini de ziar. Dar fără imagini sau fonturi sau alte formatări. În fine, descărcau aceste texte printr-un modem din acela care șuiera și le trimiteau prin satelit. Vedeau direct pe monitor cât loc au în pagină, cum trebuie să facă imaginea. Toată treaba asta se făcea dintr-o mașină de teren, de genul Land Rover. Pozele erau făcute cu niște aparate voluminoase erau preluate de pe dischete de 1,4 MB.
Eu mă uitam cu gura căscată! Am rămas fascinat. În gândul meu îmi juram să învăț și eu.
Pe atunci, în România, ziarele nu prea erau pe net. Prezența presei românești în mediul online era destul de slabă. Dincolo, în Occident, era mai ușor ca să citești o publicație, un ziar, o revistă, ceva pe internet. Chiar dacă trebuia să plătești. Cred că am avut o presimțire că o să iasă ceva grozav de aici… În orice caz, mi-am zis că atunci când mă întorc acasă trebuie să fac pe dracu-n patru să învăț chestia asta cu paginile, cu site-urile și tot ce ține de dezvoltarea unui website.
Pe mine mă interesa mai mult cum să-mi pun eu pozele într-un site, eram curios de partea de design a site-ului. Cred că nu mă prea gândeam eu că o să „crape” ziarele și presa scrisă în general. Că va trebui să mă adaptez.
Poți citi despre chestia asta și pe blogul meu de Web design și Optimizare SEO
Lecții și tutoriale, cărți despre web design
Acesta a fost începutul. Mi-am cumpărat cărți. Citeam tot ce-mi pica în mână despre design web și în general tot ce ținea de asta. Mă uitam pe net cât puteam. Ar trebui spus că pe atunci nu exista internet așa cum e azi. Nici pe departe, spun asta pentru cei mai tineri. Conexiunile la internet se făceau așa… pe dial-up. Adică pe rețeaua de telefonie fixă. Erau greoaie, viteze mici și scumpe. În plus, o chestie care deranja, era faptul că modemurile, când se conectau scoteau un zgomot care te „zgârâia pe dinți”…
În fine, partea spectaculoasă era că abia reușeai să înveți ceva, să aplici, că internetul, web design-ul se schimba. Era o viteză formidabilă. Îmi plăcea asta. Mă ținea în priză mereu. Eram atât de curios că viața mi se părea deosebit de frumoasă în mediul online. Eh… nu știam ce mă așteaptă!
Primul website
Primul meu site a fost montat pe geocities. L-am pus pe o dischetă și l-am dus la un internet cafe. Erau acolo niște puști, administratorii de sală, care erau ca niște Dumnezei. Poate că și erau în felul lor. Eu nu știam nimic de conexiuni FTP, de servere, de chestii din astea. Iar de la redacție nu puteam să fac asta. Nici nu ne lăsau să deschidem vreo conexiune, se temeau de viruși ca de dracu.
Mi-aduc aminte și acum de administratorul de la internet-cafe cum „mi-a pus site-ul sus”. Eu mă uitam la el cu atâta atenție încât, acum, parcă-mi vine să zâmbesc. Eram în faza aia cu „meseria se fură…”
Așadar, primul meu website a fost pe geocities.com o platformă care azi nu mai există. (S-a transformat în Small Business Yahoo unde au și un fel de website builder. Cam la fel era și atunci prin 98-99)
Foarte curând am devenit nemulțumit de platformele gratuite. Așa mi-am cumpărat domeniul meu, respectiv fotomat.ro. Eram printre primii fotografi din România cu site-ul lor propriu. Și cu siguranță printre primii fotografi care făceau web design, primii ziariști designeri web, etc., tot ce se mai poate spune.
Deci, în 2000 aveam primul website adevărat. Apoi, totul a fost o consecință firească. Jurnalismul, fotografia și design-ul web se împleteau în toată viața mea profesională.